De la un timp majoritatea persoanelor din jurul meu imi spun ca nu ma implic,ca desi sunt langa ei totusi ma simt departe.
Implicarea in orice activitate,relatie,mediu reprezinta din start asumarea unei doze de risc.
Riscul dupa parerea mea este de multe ori ceva inutil,este pur si simplu dorinta noastra infantila de afirmare printr-un curaj prostesc.
Am tot discutat cu diferite persoane despre riscuri si toti mi-au zis ca daca nu risti nu traiesti.
Sincer,nu pot fi pe aceiasi lungime de unda cu voi.Dar asta nu inseamna ca eu sau voi aveti dreptate,efectiv in conceptele noastre se evidentiaza diversitatea.
Riscul are rolul sau,asumarea lui trebuie sa fie una inteligenta.Eu una nu m-as grabi sa grasesc.Si daca atunci cand imi iau eu toate precautiile de rigoare tocami trece pe langa mine sansa vietii?
Asta e,oportunitatiile se ivesc mereu.O sa ma oftic putin dar asta ramane intre noi :)
Dar hai sa o iau si invers,daca ma grabesc si fac miscari grasite,riscuri fara rost care nu fac decat sa ma afunde?
Sincer eu intr-un joc de sah daca imi pierd calul stiu ca dupa 5 mutari o sa imi pierd si regina.Deci as risca eu si m-as lasa purtata de noroc?
Nuuu,plus ca norocul e al prostului iar daca nu e nici al lui inseamna ca e decat o iluzie.Una din doua
Deci implicarea are doua taisuri.Cu cat vei creste vei deveni mai sceptic,mai neincrezator,mai planificat.Vei deveni un adult,iar adulti nu prea au voie sa graseasca fiindca doar ei isi pot salva pielea.Nimeni nu mai e acolo sa ii apere,sunt decat ei cu deciziile lor.
Dar ce fac eu aici dragi mei,variatii pe aceiasi tema?
Da.
Facem si noi un compromis?
Zelu' in exces
Acum 14 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu